A fost odată ca în alte dăți, un bucătar. Nicu.
Tot #ChasingCimbru pe ici pe colo, oamenii au vrut și au cerut un loc stabil, așa că, pe Decebal 37, bucătarul a dat Cimbru Restaurant, #AcasăLaCimbru (octombrie, 2018). Acolo, sezonalitatea, sustenabilitatea și “localitatea” – (re)surse locale – sunt ingredientele principale. Totul cu gust de “acasă”: pită-n ou, papară, pate de pui, carne și cârnați la garniță, platou rece cu brânzeturi locale și salam artizanal, măduvă din oase de vită, doradă la jar, clătite cu gem/ magiun etc. Totul de casă, făcut de la zero și, pe cât posibil, lăsat cu zero (zero-waste). Praise the lard!
Bucătarul a putut și a vrut mai mult. La fel și oamenii. Ceva mai fain și mai dining. Așa că în noiembrie 2021 a creat restaurantul Cimbru Author Cuisine, în bucătăria căruia imaginația, măiestria și sezonalitatea sunt ingredientele vedetă. Meniul este unul nou nu doar în fiecare anotimp/ sezon, ci săptămânal și este alcătuit din câte trei aperitive, trei feluri principale, două deserturi și un chef’s special. Acolo unde cea mai bună calitate întâlnește cele mai mici nuanțe, săptămâna începe miercurea, când este publicat meniul săptămânii în curs, și se termină sâmbăta.
Cum pâinile și celelalte alimente preparate din aluat, atât la Cimbru Restaurant, cât și la Cimbru Author Cuisine, sunt hand și home made, era vremea pentru Cimbru Focaccerie. Praise the flour: focaccia, focaccia sandwiches, produse de patiserie, pâine cu maia.
Un Bao bun de tot, dintr-un meniu Author din 2023, a împrăștiat scântei, iar în octombrie 2024, bao!, a ieșit fum de la Bao-Bar by Cimbru. Acolo se fac, prin fierbere, prăjire, și frigere pe grătar bao buns cu pui, porc, pește, vită, vegetarian și supa zilei.
Și uite așa, suntem în 2025, anul în care apare școala de bucătari. Școala altfel de bucătari sau școala de bucătari altfel. CMB: Cimbru Culinary School sau Chef’s Mastery of Balance.
Pentru că a bucătări este și meserie, și măiestrie. Pentru că și a bucătări, și a fi bucătar presupun echilibru, armonie și (auto)reînnoire. Pentru că între timp bucătarul s-a făcut și trainer, pentru că vrea să dea mai departe și să lase în urmă.
O școală-butic, de dimeniuni reduse, astfel încât învățarea să se facă amănunțit și cu mare atenție, și fără pretenții (doar culinare, cel mult). O școală-cămară în care marea majoritate a alimentelor și ingredientelor provin de la producătorii locali, micii fermieri, marii oameni. O școală unde pata (cea de pe uniforma pentru bucătari, precum și cea din logo) nu este o greșeală sau o rușine, ci este o altă culoare față de rest, este imperfectul, diferitul, unicul. “Perfectionism is not striving to be our best or working toward excellence.”
Și v-am spus povestea așa.
